Spațiul virtual este acum mediul cel mai propice pentru răspândirea falsurilor. Cu toate acestea, este bine să știm că mai multe țări întreprind acțiuni pentru a combate fenomenul, se menționează în articolul semnat de Aneta Gonța în revista Mass-media.

În Marea Britanie, de exemplu, s-a mers atât pe abordarea științifică a problemei, cât și pe cea jurnalistică, ambele cu proiectare în practică. Astfel, cercetătorii de la Universitatea Cambridge au creat un joc numit Bad News, menit să ajute publicul să detecteze știrile false și să le înțeleagă implicațiile.

BBC a inclus în lista priorităților Planului anual de lucru 2018-2019 lupta cu falsurile și a lansat un joc interactiv online, numit BBC iReporter, care îi ajută pe copii și adolescenți să identifice știrile false. Disponibil pe telefonul mobil, tabletă sau computer, jocul implică participanții într-un proces continuu de alegere a surselor de informare, iar în funcție de gradul de credibilitate al acestora cursul jocului este afectat.

De asemenea, BBC organizează frecvent vizite ale jurnaliștilor în școli, pentru ca aceștia să le vorbească și să le explice tinerilor ce înseamnă și cum se pot proteja de știrile false.

Germania a adoptat la sfârșitul anului 2017 o lege care interzice diseminarea știrilor false și a discursului de ură în mediul online, iar amenzile pentru cei care nu șterg în decurs de 24 de ore conținutul interzis ajung până la 50 de milioane de euro.

În Italia, Comisariatul Poliției a lansat pe site-ul instituției, în campania electorală din primăvara lui 2018, o rubrică intitulată Segnala online fake news (semnalează online o știre falsă), unde cetățenii puteau atenționa asupra publicării știrilor false, indicând sursa unde a fost publicată și datele de contact.

În Franța, președintele a propus și susține adoptarea unei legi care să interzică difuzarea știrilor false în mediul online în perioada electorală și nu doar, iar cel mai recent sondaj de opinie realizat printre consumatorii francezi de informație arată că oamenii sunt favorabili atât adoptării unei legi anti-știri false (80%), cât și ideii de a constitui o autoritate publică independentă care să controleze informațiile distribuite pe internet.

Și Uniunea Europeană, ca instituție supranațională, acordă o atenție deosebită în ultimii ani fenomenului știrilor false și dezinformării. După ce datele Eurobarometrului din noiembrie 2016 arătau că cetățenii europeni au din ce în ce mai puțină încredere în mass-media și pun la îndoială independența presei, în iunie 2017, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care chema Comisia Europeană să analizeze în profunzime fenomenul fake news, inclusiv sub aspect legal și să verifice posibilitatea unei intervenții legislative pentru a limita diseminarea conținutului fals. Comisia a inclus inițiativa în programul de lucru pentru anul 2018.

În noiembrie 2017, instituția a lansat o consultare publică privind știrile false și dezinformarea și a creat un Grup de Experți la Nivel Înalt, constituit din 39 de reprezentanți ai lumii academice, profesioniști din media tradițională și online, și organizații ale societății civile. La consultări au putut participa și cetățenii interesați de subiect, inclusiv cei din afara Uniunii Europene. În baza raportului Grupului de lucru, publicat în martie 2018 (care propune, printre altele, înlocuirea sintagmei „știri false” cu „dezinformare”).

O altă inițiativă comună aparține organizațiilor Reporteri fără frontiere (RSF), Agenției France Presse (AFP), Uniunii Europene a Radiodifuzorilor (EBU) și Rețelei globale a editorilor (GEN). Acestea au lansat recent o propunere de autoreglementare împotriva dezinformării numită Inițiativa privind încrederea în jurnalism. Autorii au inițiat un proces de consultare deschisă care vizează definirea standardelor înalte de calitate pentru jurnalism și identificarea/etichetarea instituțiilor de presă de calitate.

De asemenea, mai multe țări practică verificarea faptelor prin intermediul unor portaluri care publică constant materiale de analiză, comentarii sau explicații privind anumite evenimente. Astfel de exemple sunt www.faktograf.hr în Croația, Les Décodeurs în Franța sau www.correctiv.org în Germania.

Tot în Germania a fost creată o echipă de jurnaliști numită Faktenfinder, care își concentrează atenția pe fenomenul dezinformării. Un alt exemplu este cel al Grupului RTL, care a creat o „echipă de verificare”, ce include operatori din diferite țări, plus un număr de organizații partenere. Această echipă este instruită pentru a verifica materialul video. De asemenea, membrii Grupului testează cu regularitate noile instrumente care ajută la identificarea videoclipurilor și a fotografiilor false.

La nivel european mai funcționează platforma CrossCheck, inițiată de Franța, dar care colaborează cu parteneri din orice țară europeană interesată, sau RefugeeCheck, care reunește echipe de „verificatori” informaționali din Germania, Franța, Italia, Spania și Marea Britanie și demontează subiectele false despre refugiații din UE.

La nivel internațional, o platformă similară, numită International Fact-Checking Network și care a adoptat  inclusiv un Cod de principii, semnat de cei mai mari verificatori din lume, este deschisă pentru colaborare.

SUA, care s-au declarat în nenumărate rânduri victima primară a știrilor false, mizează în special pe educația mediatică, atribuind profesorilor un rol de bază în acest proces (un profesor din California a elaborat propria versiune a jocului Simon spune, în care elevii au trei minute pentru a citi o știre și a decide dacă este adevărată sau falsă), dar și pe platforme de verificare a informațiilor, cum ar fi www.factcheck.org, www.politifact.com sau www.snopes.com.

Nu în ultimul rând, Google a introdus în 2016 opțiunea de verificare în Google News, care permite editorilor evidențierea conținutului verificat. Ulterior, aplicația a fost extinsă și către Google Search.