Comportamentul etic, adoptat în offline, rămâne valabil și pentru online, cuvintele-cheie fiind politețe, respect, acuratețe, bunăvoință, empatie, toleranță etc. Înainte de a scrie ceva în spațiul virtual, este bine să ne întrebăm cum am proceda în viața reală. De fiecare dată ar fi recomandat să ne imaginăm că avem în față persoana căreia ne adresăm. Cum i-am vorbi? Ce i-am spune? Cum ne-am comporta? Online-ul oferă senzația distanței care aparent absolvă de responsabilitate. Dar oare așa să fie? Cu siguranță, nu. O persoană cu un comportament etic va fi la fel în orice împrejurare și asta se va vedea cu ușurință de la primul cuvânt pe care îl scrie sau spune.

Cuvântul netichetă, sau netiquette în limba engleză, constituie o combinație dintre cuvintele etichetă și Internet, referindu-se prin urmare la regulile (etice) de comportament în spațiul online. Termenul este folosit începând cu anul 1988, iar primul document oficial care a definit regulile netichetei a fost difuzat în 1995 și este disponibil și astăzi.

Există recomandări pentru un comportament etic în spațiul virtual în funcție de mijlocul de comunicare (e-mail, forum, chat, messenger, rețele sociale etc). Regulile pot fi adaptate, simplificate sau suplimentate ținând cont de interlocutor/ interlocutoare, relația pe care o avem cu el/ea, gradul de cunoaștere ș.a. Bunăoară, să luăm exemplul e-mail-ului. Ce poate fi mai simplu, am putea spune? Și totuși, adesea oamenii uită să se salute, de exemplu, într-un mesaj electronic. Deci cum este bine să arate un mesaj trimis prin poșta electronică, astfel încât să corespundă normelor netichetei?

• Pentru ca să putem trimite un e-mail este necesar să ne creăm un cont (în Gmail, Yahoo etc.). Este important ca în procesul de creare a contului să ne identificăm cu prenumele și numele noastre (de exemplu: Aneta Gonța), iar adresa de e-mail să fie cât mai aproape de identitatea noastră (de exemplu: anetagonta@), sau, în cazul în care numele de utilizator/utilizatoare ales există deja și nu este acceptat, îl putem suplimenta cu o cifră, semne de punctuație, majuscule sau alte elemente, dar care să nu ne transforme numele în cuvinte sau expresii de nerecunoscut sau lipsite de etică. Prin urmare, dacă suntem profesor/profesoară (dar nu numai), vom avea grijă să ne identificăm ca atare și în niciun caz nu vom recurge la nume de utilizator/utilizatoare gen pisicuta24@… sau batman777@… De asemenea, putem avea un cont instituțional, creat în mod similar pentru toți angajații/angajatele aceleiași instituții.

 

• Orice mesaj trebuie să aibă un subiect, enunțat scurt și clar. De exemplu, dacă scriem cuiva pentru a solicita un document, putem numi mesajul nostru solicitare_document, solicitare, rugăminte sau putem da denumirea concretă a documentului, dacă o cunoaștem, pentru ca destinatarul/destinatara mesajului să înțeleagă ușor despre ce este vorba. Astfel, nu vom da dovadă doar de o atitudine etică în comunicarea online, dar vom avea șanse sporite să primim un răspuns rapid la solicitare, în special dacă aceasta din urmă este adresată unei persoane foarte ocupate. Atenție! În spațiul dedicat subiectului nu scriem întreg conținutul mesajului, ci doar cuvintele-cheie pe care le vom detalia în textul propriu-zis.

 

• Ca și în viața reală, orice proces de comunicare începe cu o formulă de salut. Bună ziua!, Salut!, Noroc!, sunt formule elementare prin care ne adresăm, în funcție de gradul de cunoaștere a persoanei. Dacă scriem cuiva pentru prima dată, vom spune Bună ziua!, Bună seara!, însoțite de formule de politețe cum ar fi Stimată Doamnă sau Stimate Domn, iar dacă persoana pe care o vizăm în mesaj este o cunoștință bună, mai veche sau ne este prietenă, atunci folosim Salut!, Noroc!, Salve! sau altele, inclusiv agreate cu interlocutorul/ interlocutoarea. De asemenea, vom avea grijă să ne adresăm cu Dvs. persoanelor mai în vârstă, cu un statut ierarhic superior sau unei persoane pe care nu o cunoaștem.

 

• Dacă scriem cuiva pentru prima dată, este bine să ne prezentăm, după ce ne-am salutat. Numele meu este… și vă scriu la recomandarea dnei X, sau Sunt Y, profesor de limba franceză, și am participat la conferința pe care ați moderat-o săptămâna trecută…., ar fi exemple de prezentare într-un e-mail.

 

• Conținutul mesajului nostru trebuie să fie scris cu acuratețe, respectând normele gramaticii și ortografiei limbii în care scriem. Nu vom scrie texte folosind doar MAJUSCULE, or, dincolo de faptul că sunt dificil de citit, sunt și dovada unui mauvais ton, pentru că e ca și cum am striga la persoana căreia ne adresăm.

 

• De asemenea, nu vom folosi abrevieri, elemente ale slangului (argou, jargon), emoticoane etc., decât dacă scriem unui prieten/unei prietene apropiat/apropiate, sau unui grup de persoane cu care o astfel de comunicare este agreată și acceptată mutual. În comunicarea oficială, de afaceri/serviciu, precum și în cea care implică persoane necunoscute vom evita un astfel de comportament.

 

• În comunicarea prin e-mail vom evita și trimiterea/redirecționarea mesajelor nesolicitate sau a spam-urilor. Adresele de pe care sunt trimise astfel de mesaje sunt centralizate în baze de date și dacă trimitem asemenea mesaje riscăm ca adresa de e-mail să ne fie inclusă într-o listă neagră, de pe care nu vom putea trimite ulterior niciun fel de mesaj. Mai mult, retrimiterea mesajelor suspecte poate să afecteze mai multe persoane, să perpetueze un mesaj fals sau să infecteze calculatoarele persoanelor care le primesc.

 

• În cazul în care dorim să implicăm în comunicare mai multe persoane, atunci vom include adresele acestora în căsuța destinatarilor. Dacă ne adresăm unei singure persoane, dar în discuție cităm o a treia sau mai multe, atunci este recomandabil să le includem și pe acestea în mesaj, prin opțiunea Cc (provine de la „carbon copy”, ceea ce înseamnă copie de informare). Fiecare persoană listată în câmpul Cc al unui mesaj primeşte o copie a acestuia, iar ceilalţi destinatari ai mesajului pot vedea cine a primit copia. Această opțiune este recomandată inclusiv pentru a evita neînțelegerile care pot apărea între oamenii implicați în procesul de comunicare. În același timp, avem și opțiunea Bcc (prescurtarea de la „blind carbon copy” sau copie de informare confidenţială). În acest caz, destinatarii din Bcc sunt invizibili pentru ceilalţi destinatari ai mesajului (inclusiv pentru restul destinatarilor din Bcc. Această din urmă opțiune poate fi utilizată atunci când anunțăm rezultatele unui concurs, de exemplu, și nu dorim ca participanții să știe unii despre alții.

 

• Chiar dacă ne identificăm corect, prenumele și numele noastre apar în prim-plan și ne prezentăm la începutul unui e-mail pe care îl scriem pentru prima dată, este bine să semnăm mesajul și la sfârșit (mai cu seamă dacă nu scriem pentru prima dată). Semnătura poate conține doar numele și prenumele, dar și, eventual, instituția pe care o reprezentăm, funcția și chiar un număr de telefon sau alte contacte relevante. Și, bineînțeles, nu uităm de formulele de politețe în încheiere (cum ar fi Vă mulțumesc anticipat pentru ajutor, Vă urez o zi bună etc.).

 

• Nu mai puțin important este să ținem cont de ora la care trimitem un e-mail. Așa cum nu este etic să sunăm pe cineva prea devreme sau seara târziu (decât, evident, dacă este vorba de urgențe care justifică apelurile), la fel nu este bine să trimitem e-mailuri la ore nepotrivite. Indiferent dacă destinatarul/destinatara primește sau nu notificare cu sunet prin telefon, este bine să programăm trimiterea mesajului nostru la ore decente, chiar dacă îl scriem la ora 3:00 noaptea. Avem toată libertatea să lucrăm când dorim, dar nu este etic să impunem cuiva stilul nostru de viață și activitate.

 

• De asemenea, neticheta mai spune că este frumos să răspundem la e-mailuri. Chiar dacă avem timp foarte puțin, este recomandabil să dăm un semn expeditorului/expeditoarei că am recepționat mesajul și vom reveni, eventual, mai târziu. O tăcere prea lungă este considerată lipsă de politețe și respect în raport cu autorii/autoarele e-mailurilor. În plus, dacă nu răspundem, cei care ne scriu pot crede că nu am primit mesajul.

Și lista poate continua…

Așadar, comunicarea online are și ea reguli care, în funcție de conformare, demonstrează gradul nostru de educație digitală și nu doar. La fel, există reguli pentru comunicarea pe Messenger, în forumuri, pe chaturi etc., care, în mare, vizează respectul, politețea, toleranța și empatia reciprocă a interlocutorilor/ interlocutoarelor. În era Zoom-ului și a altor platforme online utilizate pentru învățarea și lucrul la distanță, neticheta se referă și la camerele conectate, utilizarea microfoanelor doar atunci când vrem să spunem ceva, neîntreruperea participanților/ participantelor la reuniunile online, poziționarea în cadru astfel încât să se vadă fața, nu un jet de lumină sau obiecte care să sustragă atenția ș.a. Diferite vremuri impun noi reguli și trebuie să avem grijă să ținem pasul cu ele. Sunt, însă, reguli care străbat orice timpuri, pe care nu le va anula nimeni și niciodată. Ele încep cu cei 7 ani de acasă și cu noțiuni simple despre bun-simț.

Autoare: Aneta Gonța, cercetătoare media

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București.