În cei peste cinci ani de când le vorbesc elevilor și studenților despre educația media, deseori m-am prins la ideea că, de fapt, noi instinctiv suntem „construiți” pentru a gândi critic. Atunci când copilul din oră în oră își întreabă părinții „de ce?”, „cum?, „când?”, el, de fapt, își manifestă gândirea critică. Întrebarea la care încă nu am găsit răspuns este: De ce de-a lungul anilor această curiozitate se stinge? Poate pentru că ne-am obișnuit ca alții să analizeze informația pentru noi? Sau pentru că devenim prea dependenți de rețele sociale?

O poziție comodă, dar și foarte riscantă. Imaginați-vă că mergeți la alimentară pentru a cumpăra pâine. Oare veți lua de pe raft prima franzelă pe care o vedeți, fără a verifica termenul de valabilitate? Sau veți accepta o bucată de carne a cărei prospețime ridică mari semne de întrebare? Pun la îndoială… Și atunci de ce am accepta orice informație pe care o auzim la radio, privim la televizor sau o citim în presă și pe rețelele sociale? De ce ne-am respecta stomacul mai mult decât ne respectăm mintea?

Exemplul Suediei

În urmă cu doi ani, am avut oportunitatea să particip, prin intermediul Centrului pentru Jurnalism Independent, la un Media Camp în orașul Kalmar din Suedia, organizat de Fojo Media Institute. Am rămas surprinsă să aflu că elevii sunt încurajați să gândească critic la toate orele de la școală. Deci, despre educația media se vorbește nu doar la o lecție anumită.

Inclusiv la matematică, fizică sau chimie, elevii sunt îndemnați să-și pună întrebări și să analizeze informația pe care o primesc de la profesori. Bineînțeles, statul le-a creat condiții profesorilor pentru a face mai interactive lecțiile. Bunăoară, le-a pus la dispoziție o bibliotecă online cu filme documentare și artistice pe care le pot utiliza la ore – o metodă utilă și prietenoasă de a încuraja elevii să gândească critic.

Și pentru că gândirea critică trebuie cultivată din copilărie, una dintre cele mai populare televiziuni din Stockholm, UR, săptămânal organizează un talk-show destinat copiilor, dar la care participă politicieni, funcționari publici etc. În ziua când am vizitat noi postul TV, moderatorul ne povestea că ministra Educației fusese invitata emisiunii cu o zi înainte. Ce abordare minunată! Deci, așa copii învață că politicienii și guvernanții sunt în slujba lor și nu cresc cu senzația că, de fapt, cetățenii sunt în slujba guvernanților (cum se întâmplă la noi).

Exemplul SUA

Educația media este mai puțin răspândită în școlile din SUA. Totuși vorbim de o țară cu peste 70 de milioane de copii în școli și 50 de state care au direcții școlare independente unele față de altele. Cu toate acestea, se consideră că înființarea Asociației pentru Cultură Mediatică din Ontario, în 1978, reprezintă primul pas în abordarea formală a culturii mediatice. Astăzi, la peste patru decenii distanță, universități de top, precum Columbia University, New York University, University of Texas-Austin și Temple University oferă cursuri de cultură media pentru profesori și studenți.

În schimb, SUA a „dăruit” lumii exemplul unei platforme interactive pentru profesori, inclusiv pentru cei de educație media. Mă refer la „Teachers pay Teachers”, un proiect în care lectorii fac schimb de instrumente de predare a educației media și nu numai. Lecții, jocuri, prezentări – toate pot fi găsite în același loc, împărțite pe tematici și clase. Mai mult, cele mai populare instrumente sunt cu plată. Deci,profesorii inovativi sunt răsplătiți și financiar pentru munca lor. De altfel, această platformă este accesibilă și în Republica Moldova, prin urmare poate fi o bună sursă de inspirație pentru profesorii care caută să-și diversifice metodele de predare.

Ce facem în Republica Moldova

Conceptul de educație media a fost „adus” și dezvoltat în R. Moldova de Centrul pentru Jurnalism Independent. Întâi s-au organizat în școli ore de educație media, în cadrul cărora elevii au fost instruiți cum să deosebească informațiile veridice din presă de falsuri informatice şi dezinformare. 1 septembrie 2017 a venit cu o noutate pentru clasele primare: elevii au putut studia opțional cursul de Educație pentru media. Un an mai târziu, disciplina a ajuns și la treapta gimnazială, iar din 2019 Educația pentru media este predată și la treapta de liceu.

Este suficient? Cu siguranță este un început promițător, însă pentru ca acest efort să dea roade, activiștii media au nevoie de sprijinul societății. Și asta pentru că fiecare are nevoie de educație media, indiferent de statut social sau vârstă, dacă este să analizăm din perspectiva abundenței știrilor false, mai ales pe rețelele sociale și mai ales în ultimii ani. Și asta pentru că nu toate știrile, trimiterile sau link-urile sunt cu adevărat valoroase, iar dacă nu le trecem prin filtrul gândirii critice, fără să ne dăm seama, putem cădea în plasa unor informații false care, trebuie să recunoaștem, afectează și calitatea deciziilor pe care le luăm zi de zi.

În aceste condiții, este de datoria fiecăruia să trateze cu scepticism informațiile distribuite în mediul online, iar combaterea neadevărurilor să fie o misiune comună pentru întreaga societate – a mea, a ta, a fetei cu bluză roz pe care am întâlnit-o în troleibuz sau a domnului ce mi-a zâmbit cu bunăvoință în alimentara de lângă casă…

Autoare: Diana Răileanu, jurnalistă

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București.