Afirmam cu ceva timp în urmă, mai exact, acum patru ani, că Educația pentru media provoacă și implică. Astăzi, aș suplini această idee – mai și motivează. De ce? Pentru că provoacă la cercetare, implică în acțiune, motivează spre gândire.

Interacțiunea mea directă cu disciplina Educația pentru media a început în primăvara anului 2018, atunci când am depus dosarul pentru participarea la instruirea de predare a acestui curs opțional în școli, organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). A fost o provocare, o experiență care rămâne actuală și în prezent. Elevii de azi nu sunt cei de ieri. Ei trăiesc într-o altă lume informațională. Iar școlarul mic, fiind mai vulnerabil și credul, poate fi ușor manipulat. Atunci mi-am propus acțiunea de bază  – predarea cu scop de cercetare, analiză. Am ales să contribui la dezvoltarea unor abilități de gândire critică, cum să separăm adevărul de minciună, sau, la propriu – cum să ne simțim în siguranță în mediul virtual.

Învățam și învăț împreună cu copiii, dat fiind faptul că disciplina Educație pentru media cuprinde subiecte ce ne vizează pe toți: de la mic, la mare; de la copil, la adult. Temerea că n-ar putea să-mi reușească s-a epuizat atunci când am inițiat discuții cu părinții elevilor mei despre importanța acestui curs. La întrebarea „Dacă aleg televizorul  drept sursă de informare, ce emisiuni privesc?”, răspunsurile au fost variate. Dar în toate s-au regăsit știrile (cu preferințe la diverse canale). În acest context au apărut următoarele întrebări: „Este o știre adevărată?”, „Cum putem identifica un fals?” , „Ați verificat conținutul?”, „Ați verificat sursa?”, „Ați verificat canalul media?”, „Cine se află în spatele acestui canal?”, „Cine îl finanțează?”, „Cine este autorul?”. Astfel, am ajuns la concluzia că acest curs opțional este unul util, important, iar mass-media –  o resursă semnificativă de învățare. Noile tehnologii informaționale ne-au luat prin surprindere pe toți, la fel și spiritul informațional – fiind destul de diversificat.

Societatea noastră este una a cunoașterii și a schimbării permanente (mai nou, a celor impuse de criza pandemică de COVID-19). Iar provocarea de acomodare la acest univers informațional a fost imprevizibilă. De unde și cum ne informăm, spre exemplu, despre purtarea măștii, despre vaccin, vaccinare și consecințe și, mai nou și mai trist, războiul din Ucraina, sistări, deconectări – întrebări care persistă în viața cotidiană. Și atunci, cum supraviețuim într-o lume ce se află într-o întrecere accelerată? Cum să înțelegem nevoia de prezent pentru a fi în stare să ne proiectăm viitorul? Cheia succesului în această avalanșă de nedumeriri și necunoscute revine Educației pentru media.

Fiind învățătoare, iar cetățeanul de mâine – discipolii mei de 9-10 ani, pun accent pe formarea la ei a deprinderilor de a pune întrebări: „Ce?”, „Unde?”, „Când?”, „Cum?”. Astfel promovez la școlari gândirea critică, un proces mental care nu se realizează precum o sarcină – două la lecții, apoi se uită. E un proces activ, coordonat și complex, pe parcursul căruia se optimizează anumite relații, se dezvoltă și se promovează anumite valori: demnitatea, libertatea, democrația, nu în ultimul rând responsabilitatea și ordinea.

Impactul activității ca profesoară de Educația pentru media  asupra elevilor este enorm. Discipolii mei au devenit mai deschiși în comunicare, nu au frică să-și vocifereze propria părere. Acest curs a influențat relațiile interpersonale. Ei au devenit mai prietenoși și mai receptivi la necesitățile altora. Altfel ascultă informația, în alt mod o conștientizează. Metodele de predare, fiind selectate pentru dezvoltarea gândirii critice, permit realizarea unui proces instructiv liber, responsabil, echitabil.

Am ales și continui să predau acest curs, iar elevii mei sunt încântați, deoarece CJI elaborează materiale didactice online disponibile pe platforma de Educație Mediatică. Sunt mândră că în eseurile participanților la concursul „De ce îmi place Educația pentru media” se regăsește această platformă, pe care copiii o explorează cu plăcere. „Insula Adevărului” a fost traversată  în lung și-n lat de majoritatea elevilor, la fel cum a fost devorat și ciclul „Educația pentru media” realizat de Abraziv (5 tehnici de securizare în mediul online).

La treapta primară, elevul este inițiat în conceptul de mass-media și se familiarizează cu acest ocean informațional, ca mai apoi, la treapta gimnazială și liceală să exploreze cele conștientizate, să facă o analiză sintetic-analitică mesajului audiat. Apare însă întrebarea cum să continue studierea acestei discipline, dacă este un curs opțional, o disciplină care se studiază la alegerea colectivului de elevi, doleanța părinților, dorința incontestabilă a cadrului didactic. Școlarii mei au un avantaj: vor beneficia de acest curs și la treapta gimnazială, și la cea liceală, deoarece am motivat prin exemplu propriu alți colegi să urmeze instruirea oferită de CJI. Dar, acolo unde   Educația pentru media se studiază doar la treapta primară, cum încadrăm disciplina în planul-cadru?

Cu certitudine, Educația pentru media trebuie să treacă la un alt nivel, să devină parte a fiecărei discipline.

Acel proces de introducere a conceptelor de educație media în cadrul disciplinelor de bază, demarat de CJI, este necesar. Educația pentru media trece ca un fir roșu prin alte discipline obligatorii, precum Dezvoltarea personală ori Istorie, dar și altele. Gândirea critică este acel proces de evaluare a informației care trebuie dezvoltat la orice disciplină școlară, la orice vârstă, pe întreg parcursul de învățare.

Da, au fost, sunt și vor fi sceptici care nu cred, nu văd rostul acestei discipline în programa școlară. Da, vor fi persoane care se vor opune integrării Educației pentru media în cadrul disciplinelor de bază. Acesta nu e însă un motiv să ne oprim. Avalanșa informațională, multitudinea de evenimente și opinii nu ne permit să fim „orbi”, „întunecați”. Este lumină, chiar dacă la capătul tunelului, dar este. Gândim limpede. Filtrăm informația. Ne formăm acea cultură mediatică de care avem nevoie toți.

Silvia Cricovan , învățătoare, grad didactic I

IPLT „Alexandru Ioan Cuza”, Chișinău

Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Promovarea educației media în rândul cetățenilor prin conținut media de calitate”, implementat de CJI in perioada noiembrie 2022-  martie 2023, cu sprijinul Institutului pentru Raportare despre Război și Pace (IWPR). Opiniile exprimate în acest material  nu reprezintă neapărat cele ale IWPR sau ale partenerilor săi.